Acest site folosește cookie-uri pentru a vă pune la dispoziție cea mai bună experiență online. Prin continuarea navigării în site, sunteți de acord cu politica noastră de cookie. Sunt de acord Detalii

Carenta de calciu la legume

Marţi, 06 iun 2017

Carenta de calciu la legume    SUS▲

    In practica legumicola, reusita culturilor este conditionata in mare masura si de nutritia minerala a plantelor.
Cand in nutritia plantelor lipseste sau este insuficient un element chimic necesar, apar boli fiziologice, insotite de incetinirea sau oprirea cresterii radacinii, a tulpinii, a frunzelor sau a fructelor.
Din cauza conditiilor climaterice din aceasta perioada, cea mai frecventa dereglare fiziologica este carenta de calciu, fenomen favorizat de temperaturile ridicate si deficitul de apa.
Calciul este unul din elementele de baza ale nutritiei plantelor, care asigura rezistenta mecanica a tesuturilor si turgescenta celulara, fiind implicat si in procese fiziologice, cum ar fi circuitul apei si al sarurilor prin peretii celulari.
 De asemena, calciul ajuta la dezvoltarea structurii radacinilor si reduce gradul de salinitate al solului.


  

Simptome ale carentei de calciu

  • putregaiul apical al fructelor (tomate, ardei capia, gogosar, gras, vinete);
  • avortarea fructelor (la castraveti);
  • caderea si avortarea florilor la tomate;
  • putrezirea apicala pe interior, (BER), la tomate
  • putregaiul fiziologic''inima neagra” (la telina);
  • brunificarea frunzelor din interior (la varza);
  • piticirea cepei si a cartofului;
  • arsura marginala (salata, legume frunzoase).
 






Cauze ale aparitiei carentei de calciu

    Aparitia carentei de calciu este determinata de  cumularea simultana a unor conditii si factori de mediu:

  • temperaturi ridicate (peste 45 grade C, determina oprirea completa a functiei de fotosinteza la plante);
  • luminozitate excesiva;
  • aprovizionara deficitara cu apa (putina sau in valuri mari - o data la cateva zile foarte calduroase);
  •  umiditatea relativa a aerului foarte mica (aer uscat in solar ce determina rate excesiv de mari de transpiratie);
  •  niveluri mari de Azot nitric si amoniacal prezente in sol;
  • absorbtie scazuta a calciului;
  • nivel de salinitate ridicat;
  • pH mai mare de 7,5;
  • lipsa sau imposibilitatea absorbtiei microelementului Mangan.





Metode de prevenire si combatere

  • folosirea metodei de irigare prin picurare, prin care se poate asigura o aprovizionare corespunzatoare si constanta a plantelor cu apa;
  • cresterea frecventa a udarilor, mentinand aceeasi norma de udare;
  • masuri de optimizare a aerisirii spatiilor protejate prin defoliere treptata, desime de plantare corespunzatoare, cresterea inaltimii solarului si deci a volumului de aer, aerisire frontala si laterala;
  • musuroirea plantelor pentru a favoriza cresterea radacinilor adventive;
  • aplicarea periodica (uneori de intervale de 3-5 zile, mai ales in perioadele cu insolatie puternica) a unor ingrasaminte pe baza de calciu.
Toate aceste masuri, dar mai ales aplicarea unor ingrasaminte pe baza de calciu, reduc pierderile de productie, fructele sunt mai rezistente la transport si la pastare.




Ingrasamintele pe  baza de calciu sunt:

AZOTAT DE CALCIU + 










  









Răspunde
2000 caractere rămase

Răspunsuri  Comentarii
1956 caractere rămase

facebookGoogle PlusYouTubeVremea