Paianjenul rosu comun (sau acarianul rosu) este un daunator problema pentru culturile de legume (in camp, sere si solarii), avand un numar mare de planta gazda: legume (tomate, castraveti, vinete, ardei, etc), buruieni, pomi fructiferi, vita de vie, flori, plante ornamentale.
Primele simptome vizibile pe partea superioara sunt mici puncte clorotice ce vor deveni galbene, intr-o zona restransa a frunzelor. Prezenta unor vase mai mari de transport in zona respectiva poate fi un indiciu suplimentar privind prezenta paianjenilor.
Ulterior, zonele afectate se maresc atat ca marime ( hranire intensa a unui numar mai mare de indivizi) cat si ca numar pe frunze (unii acarieni rosii, migreaza catre alte zone ale frunzei).
Inteparea celulelor se produce din loc in loc, in forma de cerc, rezultand astfel forma tipica a punctelor circulare de suctiune a paianjenului rosu. Dupa ce celulele epidermale sunt intepate in acest fel, ele se colapseaza, iar sucul celular este supt de catre daunator.
Hranirea intensa si unirea punctelor initiale distruse, duce la formarea de leziuni uniforme, iar frunzele capata un aspect albicios care devine in scurt timp maroniu.
Prin distrugerea celulelor in timpul hranirii, tesutul foliar din zona afectata colapseaza, stomatele invecinate sunt distruse si implicit functia respiratorie este mult micsorata.
Frunzele afectate pe toata suprafata isi schimba treptat culoarea, se ingalbenesc si se usuca.
Totodata, pe frunzele afectate mai poate fi observata o panza de paianjen foarte fina, in reteaua careia indivizii aflati in diferite faze de dezvoltare sunt mai bine protejati de factorii de mediu neprielnici (vant, ploaie) dar si de actiunea tratamentelor chimice .
In afara foliajului, paianjenul rosu comun se poate localiza si hrani si pe fructe, scazand considerabil calitatea lor.
Cum identificam paianjenul rosu comun in cultura de legume?
Acest daunator se gaseste pe partea inferioara a frunzelor, in apropierea vaselor mari de transport, iar pagubele sunt reprezentate de hranirea prin intepare, distrugerea celulelor tesutului foliar si sugerea sucului celular.Primele simptome vizibile pe partea superioara sunt mici puncte clorotice ce vor deveni galbene, intr-o zona restransa a frunzelor. Prezenta unor vase mai mari de transport in zona respectiva poate fi un indiciu suplimentar privind prezenta paianjenilor.
Ulterior, zonele afectate se maresc atat ca marime ( hranire intensa a unui numar mai mare de indivizi) cat si ca numar pe frunze (unii acarieni rosii, migreaza catre alte zone ale frunzei).
Inteparea celulelor se produce din loc in loc, in forma de cerc, rezultand astfel forma tipica a punctelor circulare de suctiune a paianjenului rosu. Dupa ce celulele epidermale sunt intepate in acest fel, ele se colapseaza, iar sucul celular este supt de catre daunator.
Hranirea intensa si unirea punctelor initiale distruse, duce la formarea de leziuni uniforme, iar frunzele capata un aspect albicios care devine in scurt timp maroniu.
Prin distrugerea celulelor in timpul hranirii, tesutul foliar din zona afectata colapseaza, stomatele invecinate sunt distruse si implicit functia respiratorie este mult micsorata.
Frunzele afectate pe toata suprafata isi schimba treptat culoarea, se ingalbenesc si se usuca.
Totodata, pe frunzele afectate mai poate fi observata o panza de paianjen foarte fina, in reteaua careia indivizii aflati in diferite faze de dezvoltare sunt mai bine protejati de factorii de mediu neprielnici (vant, ploaie) dar si de actiunea tratamentelor chimice .
In afara foliajului, paianjenul rosu comun se poate localiza si hrani si pe fructe, scazand considerabil calitatea lor.
Metode de prevenire si combatere a paianjenului rosu in culturile de legume
- Irigarea constanta a plantelor si mentinerea unei umiditati relative a aerului peste 70% , reduc foarte mult instalarea primelor colonii de paianjeni in culturile de legume. Plantele aflate sub stres hidric, usor ofilite, sunt foarte usor atacate de catre paianjeni.
- Din cauza unui spectru foarte mare de plante gazda cu care se poate hrani, acarianul rosu are o capacitate genetica deosebita de a dezvolta rezistente la substantele aplicate pentru combaterea lor.
- In functie de programele de combatere aplicate, anumite populatii pot capata rezistenta la diferite pesticide pentru o perioada de timp, pot aparea fenomene de rezistenta incrucisata sau o explozie a populatiilor de paianjeni intr-un timp foarte scurt, in urma cresterii rapide.
Tratament cu Bermectine impotriva paianjenului rosu - Video
Tratamente chimice impotriva paianjenului rosu:
Pe cale chimica, paianjenul rosu comun poate fi combatut cu urmatoarele insecticide-acaricide:- Milbeknock - omologat pentru culturile de: castraveti, ardei in solar, vita de vie
- Nissorun 10 WP - omologat pentru culturile de: castraveti, ardei in solar, vita de vie, soia
- Ortus 5 SC - omologat pentru culturile de: tomate in solarii, vinete in solarii, ardei in solarii, castraveti in solarii, crizanteme in solarii, coacaz
- Vertimec - omologat pentru culturile de: castraveti in solar, mar, par, gutui, piersic, cais, nectarin, vita de vie, zmeur, mur
- Bermectine - omologat pentru culturile de: tomate (camp si sera), vinete (camp si sera), pepene galben, dovleac, pepene rosu, castraveti, dovlecei (sera), capsun, laptuci salate, mustar, rucola, flori si plante ornamentale, porumb, mar par, piersic, vita de vie
Asteptam parerile si intrebarile voastre cu privire la acest daunator in sectiunea de comentarii de mai jos.
Intra in comunitatea cultivatorilor de legume din Romania!
--
Informatiile oferite sunt recomandari generale, elaborate cu grija, pentru a contribui la dezvoltarea in conditii optime a culturilor. Cu toate acestea, circumstantele locale, conditiile de mediu, gradul de infectie, aplicarile necorespunzatoare ale produselor, greselile tehnologice, pot produce modificari asupra rezultatelor obtinute. Din aceste motive, Marcoser nu isi poate asuma raspunderea pentru eventualele efecte negative din cultura.
